Decizia CCR nr. 419/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege menţionat încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la retroactivitatea legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Astfel, conţinutul reglementării criticate are în vedere doar ipoteza unităţii infracţionale, nu şi pe cea a pluralităţii de infracţiuni, în speţă, cea a concursului. De aceea, în măsura în care dispoziţiile contestate permit aplicarea regulilor concursului de infracţiuni potrivit legii noi, faţă de o situaţie născută anterior intrării sale în vigoare, atunci acestea sunt neconstituţionale, întrucât permit aplicarea retroactivă a unor prevederi legale mai puţin favorabile, respectiv tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni în cazul infracţiunilor definitiv judecate până la data de 1 februarie 2014. Arată autoarea excepţiei că, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 14 aprilie 2014, într-o primă etapă a aplicării art. 6 din Codul penal pentru fiecare infracţiune în parte din structura pluralităţii de infracţiuni, unele pedepse se reduc la maximul special inferior prevăzut de legea nouă. În cea de-a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal, iar, dacă pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, nu depăşeşte pedeapsa rezultantă la care s-ar putea ajunge conform noului Cod penal, înseamnă că pedeapsa rezultantă aplicată definitiv este cea legală. Prin urmare, după reducerea unor pedepse individual stabilite, se dispune recontopirea pedepselor potrivit legii noi, iar, în cazul în care, de pildă, pedeapsa rezultantă ce s-ar putea aplica potrivit legii noi este mai mare decât cea veche, pedeapsa rezultantă aplicată definitiv potrivit legii vechi se consideră a fi cea legală, deşi nu se iau în considerare pedepsele concrete, reduse prin aplicarea art. 6 din noul Cod penal. Pe cale de consecinţă, instanţele de judecată pot ajunge să refuze diminuarea pedepsei rezultante, la care conduce recontopirea potrivit regulilor din legea anterioară, dar în considerarea pedepselor concrete, reduse prin aplicarea art. 6 din noul Cod penal, ceea ce ar putea avea semnificaţia unui refuz nejustificat de aplicare a legii penale mai favorabile, în mod evident incidente. Apreciază că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale în măsura în care permit aplicarea regulilor concursului de infracţiuni potrivit legii noi, faţă de o instituţie născută şi judecată definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, întrucât aceasta echivalează cu o aplicare retroactivă a unor prevederi legale mai puţin favorabile. Procedând astfel, se încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.