Decizia CCR nr. 407/2016Paragraful 21

17. Curtea observă că art. 80 alin. (2) lit. a) -d) din Codul penal reglementează situaţiile în prezenţa cărora instanţa nu poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, acestea fiind condiţii ce ţin de persoana infractorului, precum şi de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Una dintre condiţiile negative referitoare la conduita infractorului anterioară săvârşirii faptei este reglementată în art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal, criticat în prezenta cauză, care stabileşte că nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) - faptele nu mai sunt prevăzute de legea penală şi lit. b) - infracţiunile amnistiate sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. Curtea reţine că, în speţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat şi a infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, cu reţinerea concursului formal de infracţiuni şi a stării de recidivă postcondamnatorie, instanţa de judecată - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - susţinând că normele penale înscrise în art. 80 alin. (2) lit. a) contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.