Decizia CCR nr. 400/2016Paragraful 14

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.441 din 4 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 (norma conţinea sintagma avantaj patrimonial sau nepatrimonial). Cu acel prilej, s-a arătat că principiul legalităţii incriminării şi cel al legalităţii pedepsei impun atât prevederea faptei, cât şi a pedepsei. Din această perspectivă, analizând prevederile contestate, nu se poate ajunge la concluzia că legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotrivă, potrivit textului legii, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute în art. 1 din lege, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Aşa fiind, prevederile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt previzibile şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia. Mai mult, faţă de multitudinea formelor pe care o poate lua primirea unor avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, o normă enumerativă nu este posibilă.