Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 14

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, deoarece din modul de definire al infracţiunii de abuz în serviciu nu poate fi determinată cu exactitate sintagma "nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos", deci conduita care defineşte elementul material al infracţiunii, şi nici sintagma "vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane", care constituie consecinţa presupusei activităţi infracţionale. Se apreciază că legiuitorul a stabilit o incriminare ce are un caracter general, astfel că acţiunile sau inacţiunile raportate la activităţile pe care le desfăşoară funcţionarul pot fi menţionate în dispoziţiile altor acte normative decât legea penală (nedeterminate), în fişa postului sau pot fi situaţii de fapt, nereglementate în scris. Prin urmare, dispoziţiile criticate au un caracter ambiguu, existând posibilitatea reglementării cu privire la conduita funcţionarului şi de către o autoritate, alta decât cea legislativă. Se apreciază că în cazul altor infracţiuni, de exemplu tâlhăria sau lovirea, legiuitorul a descris în mod concret conduita pe care înţelege să o sancţioneze, ceea ce nu se regăseşte în cazul infracţiunii de abuz în serviciu. Faptul că legiuitorul nu a formulat în mod expres care sunt dispoziţiile legale concrete a căror încălcare, de către un funcţionar, are drept consecinţă aplicarea unei pedepse penale creează premisele unor interpretări subiective şi abuzuri.