Decizia CCR nr. 397/2016Paragraful 17

14. Revenind la susţinerile din prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Guvernul arată că autorul acesteia apreciază ca neconstituţionale dispoziţiile menţionate prin prisma faptului că unii inculpaţi ar avea un regim mai favorabil în raport de înţelegerea pe care reuşesc să o încheie cu persoana vătămată - mediere sau împăcare. Se omite însă faptul că atât medierea, cât şi împăcarea presupun nu numai o manifestare de voinţă a inculpatului, ci legea impune şi exprimarea acordului expres al persoanei vătămate. Prin urmare, opţiunea persoanei vătămate de a da eficienţă unei cauze de încetare a procesului penal sau alteia, în condiţiile prevăzute de lege, nu este aptă să conducă la un tratament juridic diferenţiat între inculpaţi, cărora li se vor aplica regulile stipulate de lege pentru cele două proceduri distincte. Momentul până la care părţile se pot împăca sau pot realiza un acord de mediere nu prezintă importanţă din punctul de vedere al principiului egalităţii în faţa legii şi nu afectează dreptul la un proces echitabil, câtă vreme nu este singurul aspect care diferenţiază cele două proceduri. În ce priveşte argumentul că acordul de mediere se încheie în afara procesului penal, iar judecătorul nu poate efectua niciun control asupra procedurii prin care se realizează acordul, după cum a reţinut şi instanţa sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate, argumentul este nefondat, întrucât neagă raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să prevadă modalităţile alternative de soluţionare a conflictelor.