Decizia ÎCCJ nr. 100/2024 (HP)Punctul III

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 25.11.2024 · dosar 2.070/1/2024
Punctul III
III. Expunerea succintă a proceselor 12. Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâtul, instituție publică, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei compensatorii care să acopere diferența dintre veniturile salariale lunare nete și cele aferente lunii februarie 2018, pentru perioada ianuarie 2021-decembrie 2021, ianuarie 2022-august 2022, noiembrie 2022-decembrie 2022 și ianuarie 2023-decembrie 2023, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală, începând cu data scadenței și până la plata efectivă. ... 13. În motivare, reclamanta a arătat că este angajata pârâtului în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durata nedeterminată; pentru perioada 28 mai 2018-20 februarie 2020, acesta a fost suspendat, reclamanta fiind în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani. ... 14. De la 1 aprilie 2019 până la 11 iulie 2019, la solicitarea reclamantei, a încetat suspendarea contractului individual de muncă, pentru ca, începând cu 11 iulie 2019, să fie suspendat din nou, suspendare care a încetat definitiv la 4 noiembrie 2019. ... 15. După revenirea reclamantei la locul de muncă, compensația prevăzută de art. 38 alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, așa cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență Guvernului nr. 41/2018, i-a fost acordată doar pentru lunile septembrie și octombrie 2022, or, suma compensatorie trebuia să îi fie acordată începând cu 4 noiembrie 2019, când a încetat suspendarea contractului individual de muncă, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru primirea acesteia. ... 16. Având în vedere că, pentru perioada noiembrie 2019-decembrie 2020, a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, reclamanta a înțeles să solicite plata sumei compensatorii pe ultimii 3 ani, excepție făcând lunile septembrie și octombrie 2022, când suma compensatorie i-a fost acordată, așa cum rezultă din fluturașul de plată. Pentru toată perioada solicitată reclamanta îndeplinește condițiile pentru acordarea sumei compensatorii, respectiv venitul salarial net este mai mic decât cel din luna februarie 2018 și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. ... 17. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a arătat că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de sume compensatorii în baza prevederilor art. 38 alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât veniturile salariale nete realizate de aceasta (în perioadele la care face referire în cererea de chemare în judecată) au fost mai mari (nu au fost mai mici) raportat la venitul salarial net aferent lunii februarie 2018. ... 18. În conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările și completările ulterioare, pârâta a emis o adeverință (în calitate de angajator) pentru a atesta nivelul lunar al salariilor supuse impozitului pe venit pe care reclamanta le-a realizat în ultimele 24 de luni anterior nașterii copilului, potrivit Codului fiscal. ... 19. Veniturile salariale supuse impozitului pe venit precizate în adeverința emisă (16 mai 2018), realizate de reclamantă în perioada februarie 2016-februarie 2018 (în ultimele 24 de luni anterior nașterii copilului), inclusiv venitul salarial supus impozitului realizat în luna februarie 2018, reprezintă veniturile nete înainte de aplicarea impozitului pe venit (de 10%). ... 20. După aplicarea impozitului pe venit (10%), venitul net devine salariul net pe care salariatul îl primește de la angajator pe statul de plată (virat în contul bancar). Prevederile art. 38 alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 fac referire expresă la termenul de „venituri salariale nete“, care trebuie să fie mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018 (pentru ca un salariat să beneficieze de plata sumelor compensatorii), și nicidecum la termenul de „salarii nete“ (care reprezintă un alt termen, acesta fiind rezultatul diferenței dintre venitul net și impozitul pe venit). ... 21. Astfel, în perioadele ianuarie 2021-decembrie 2021, ianuarie 2022-august 2022, noiembrie 2022-decembrie 2022 și ianuarie 2023-decembrie 2023, reclamanta a realizat venituri salariale nete mult mai mari comparativ cu (raportat la) venitul salarial net realizat în luna februarie 2018, reclamanta neprimind sume compensatorii în baza prevederilor art. 38 alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 în lunile septembrie 2022 și octombrie 2022, așa cum aceasta a precizat, în mod eronat, în cererea de chemare în judecată. ... 22. Prin acțiunea introductivă aflată pe rolul Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, reclamanții, persoane fizice, în contradictoriu cu pârâții, instituții publice, au solicitat obligarea A, B și C la plata drepturilor salariale, incluzând sporurile și indemnizațiile aferente, prin plata unei sume compensatorii conform art. 38 alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, reprezentând diferența dintre venitul lunar la care sunt îndreptățiți prin recalcularea indemnizației de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei și venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 și până la o nouă modificare legislativă. ... 23. În motivare s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 340/2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă, a fost acordată reclamanților valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu 1 august 2016 și în continuare. ... 24. În raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în perioada supusă analizei, s-a susținut că aceștia ar fi trebuit să beneficieze de un nivel maxim de salarizare; în ceea ce privește plata acestei valori de referință, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, prin deciziile administrative emise de președintele Curții de Apel Suceava, deși aceasta a fost recunoscută, nu a fost plătită efectiv, fiind invocate dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au limitat valoarea salariului de încadrare corespunzător grilelor de salarizare specifice pentru funcțiile de personal auxiliar de specialitate. ... 25. Or, la momentul emiterii deciziilor de salarizare, pârâtul avea cunoștință de faptul că legea a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 [care a introdus alin. (6^1)] și avea posibilitatea să facă aplicarea acestuia, însă acest lucru nu s-a întâmplat, cu consecința rămânerii fără efect a unor hotărâri judecătorești, care, la rândul lor, au putere de lege. ... 26. De asemenea, s-a susținut că, deși valoarea de referință sectorială este recunoscută, aceasta nu se plătește efectiv, întrucât salariul reclamanților se raportează la indicii de multiplicare din anexa V capitolul II din Legea-cadru nr. 153/2017, care au restrâns în mod direct plata salariului în funcție de valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 lei, categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate fiind plafonată încă de la 1.01.2018, iar acordarea sumei compensatorii este singura modalitate prin care se poate pune în acord legea de salarizare cu hotărârile judecătorești obținute și recunoscute în materia drepturilor salariale specifice personalului auxiliar de specialitate, ce face parte din familia ocupațională „Justiție“. ... 27. Pârâta A a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că alin. (6^1) al art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu se aplică familiei ocupaționale „Justiție“, deoarece pentru salariații din sistemul judiciar nu au fost adoptate măsuri legislative de natură să conducă la variații ale salariului de bază în cursul anului 2018. ... 28. Prin întâmpinarea depusă, pârâta C a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și introducerea în cauză a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât, în conformitate cu Legea bugetului de stat pe anul 2023 nr. 368/2022, aceasta are legitimitate procesuală pasivă în astfel de litigii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece art. 38 alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 a avut în vedere sistemul medical, iar necesitatea respectării plafonului de 30% este reținută și prin acest act normativ. ... 29. Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că textul alin. (6^1) al art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018, este destinat numai personalului din sistemul medical, scopul lui fiind acela de a corecta situațiile în care aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 a dus la diminuarea veniturilor personalului din unitățile sanitare și vizează exclusiv această categorie de angajați. ... 30. În cadrul soluționării acțiunilor, reținând existența unei norme speciale derogatorii cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și obligativitatea sesizării instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept atunci când obiectul cauzei este cel menționat la art. 1 din actul normativ anterior menționat, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. ... ...
Sursa oficială ↗