Decizia CCR nr. 394/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta nu are fundament juridic. În esenţă, arată că autorul excepţiei face confuzie între răspunderea disciplinară a avocatului aflat în exercitarea profesiei sale şi răspunderea disciplinară a avocatului care exercită calitatea de membru al unei Comisii de disciplină a unui Barou. Învederează faptul că răspunderea disciplinară a avocatului este strict reglementată de lege, în concordanţă cu valorile sociale şi cu normele de etică profesională, răspundere care nu creează însă discriminări sau inegalităţi. În acest context, precizează că niciun membru al Comisiei de disciplină de la nivelul Baroului sau de la Comisia superioară de disciplină nu este mai presus de lege şi nu are privilegii, însă, în exercitarea atribuţiilor încredinţate prin lege de către Adunarea generală a Baroului sau Congresul avocaţilor, avocatul se supune legii, normelor de etică profesională şi convingerii sale intime formate în baza probelor administrate şi a experienţei pe care o are ca avocat. Aşa fiind, apreciază că reglementările legale referitoare la răspunderea disciplinară a avocatului şi la organizarea activităţii comisiilor de disciplină sunt în deplină concordanţă cu normele constituţionale invocate. În susţinerea argumentelor expuse, depune note scrise la dosar.