Decizia CCR nr. 366/2016Paragraful 22

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai analizat excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect acelaşi text de lege, prin prisma unei motivări identice, formulată de aceeaşi instanţă de judecată care este autor al excepţiei şi în cauzele de faţă şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 701 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, constatând că neconcordanţa faţă de prevederile din Legea fundamentală susţinută de instanţa autoare a excepţiei este dedusă din compararea celor două norme de procedură - civilă şi penală - referitoare la obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, în materie penală, legiuitorul, reglementând procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu a prevăzut condiţia "noutăţii" chestiunii de drept. Prin dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală s-a reglementat în sensul următor: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".