Decizia CCR nr. 367/2016Paragraful 15

11. În ceea ce priveşte prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 se arată că aceste prevederi legale contravin principiului neretroactivităţii legii civile şi nesocotesc autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 prin care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost obligate să soluţioneze dosarele de despăgubiri parcurgând procedura instituită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Or, în prezent, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor înţelege se emită decizii de compensare în puncte, potrivit procedurii instituite de Legea nr. 165/2013, iar nu a celei instituite prin Legea nr. 247/2005, care era legea în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Se mai arată că hotărârile judecătoreşti vor fi puse în executare cu o întârziere de cel puţin 4 ani, ceea ce face ca dreptul de a primi despăgubiri să devină iluzoriu, precizându-se, totodată, că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului au fost sancţionate atât neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, cât şi executarea cu întârziere a acestora. Se invocă, în acest sens, hotărârile din 19 martie 1997 şi din 7 mai 2002, pronunţate în cauzele Hornsby împotriva Greciei şi, respectiv, Burdov împotriva Rusiei.