Decizia CCR nr. 695/2014Paragraful 19

15. Se arată că art. 35 - de asemenea criticat - contravine art. 21 din Constituţie, referitor la dreptul la instanţă şi la un proces echitabil, deoarece, la alin. (2) , instituie în mod nejustificat, pentru cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, un termen de 6 luni de la expirarea acestora pentru ca petentul să se poată adresa justiţiei. În plus, textul de lege criticat nu precizează denumirea căii de atac şi nici ce anume se comunică, aspecte de natură să creeze confuzii. Dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 165/2013 încalcă, în esenţă, dreptul de proprietate, dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii, întrucât, pe lângă faptul că prevăd termenul de 5 ani în care se va face plata sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare Legii nr. 165/2013, în tranşe anuale, egale, începând cu 1 ianuarie 2014, precum şi un termen de cel mult 180 de zile în care Ministerul Finanţelor Publice va plăti sumele de bani prevăzute în titlurile de plată emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - termen inexplicabil de lung -, nu fac niciun fel de referire la dreptul la dobândă legală şi la actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, aferente oricărei amânări la executarea unei creanţe. Astfel de reglementări sunt, prin urmare, convenabile doar pentru stat, în calitate de debitor, şi introduc o ingerinţă neproporţională asupra dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite la despăgubiri. De asemenea, potrivit alin. (5) al art. 41, obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se vor executa potrivit art. 21 din lege, însă - susţin autorii excepţiei - legiuitorul omite să reglementeze asupra procedurii potrivit căreia se vor executa obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, ulterioare intrării în vigoare a aceleiaşi legi, ceea ce semnifică încălcarea principiului legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu referire la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În sfârşit, art. 50 lit. a) este neconstituţional deoarece, pe de o parte, nu îşi justifică scopul în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, reprezintă o "intervenţie asupra filosofiei vechii legi" în materia restituirii proprietăţilor preluate în mod abuziv şi o îndepărtare nejustificată substanţial de la sensul etic al legii, astfel cum acesta a fost conceput şi normat iniţial.