Decizia CCR nr. 345/2016Paragraful 23

18. Cu privire la situaţia de fapt concretă, Curtea reţine că, în speţă, prin cererea aflată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a formulat o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare, respectiv, de respingere, emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reşiţa referitoare la intabularea dreptului său de proprietate asupra unui imobil (apartament) aflat în proprietatea Societăţii Ghiotto Invest - S.R.L. Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, conform Sentinţei nr. 1.520/2008 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 2.339/115/2008 al acestei instanţe, s-a dispus dizolvarea societăţii (Ghiotto Invest - S.R.L.) în baza art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Întrucât nicio persoană interesată nu a solicitat numirea unui lichidator, directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a solicitat, prin cerere, judecătorului delegat radierea societăţii, iar conform încheierii acestuia din 2009, s-a admis cererea formulată şi s-a dispus radierea societăţii. Aşa fiind, această societate a fost radiată în anul 2009, în temeiul prevederilor art. 237 alin. (8) şi (9) din Legea societăţilor nr. 31/1990. Ca urmare a radierii societăţii, Primarul municipiului Reşiţa a emis, în anul 2012, dispoziţia prin care s-a dispus scoaterea de pe rolul fiscal a societăţii, precum şi anularea deciziilor de impunere ulterioare radierii acesteia. Reclamantul învederează faptul că societatea a fost dizolvată împotriva voinţei asociaţilor, iar nu prin voinţa acestora, sediul materiei fiind art. 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990, neexistând o hotărâre a asociaţiilor de repartizare a activelor, transferul proprietăţii asupra acestora efectuându-se ope legis, conform art. 237 alin. (8) -(10) din actul normativ menţionat. Acesta se raportează şi la prevederile art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, care reglementează tocmai situaţia în care se găseşte societatea vizată. Autorul excepţiei subliniază faptul că, deşi în cererea de reexaminare au expus toate aceste argumente, registratorul-şef nu a ţinut cont de ele şi, din eroare, acesta a considerat că reclamantul are nevoie de un certificat constatator emis de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în care să fie amintit imobilul în cauză.