Decizia CCR nr. 829/2017Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat într-o cauză identică, în care aceiași reclamanți au formulat, în aceleași circumstanțe de fapt, cerere de intabulare a dreptului lor de proprietate asupra unui alt imobil. Prin Decizia nr. 285 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de contencios constituțional a analizat situația de fapt concretă - identică cu cea din cauza de față - și a reținut că, prin cererea aflată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, autorii excepției de neconstituționalitate au formulat o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare, respectiv de respingere, emise de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița în anul 2015, referitoare la intabularea dreptului de proprietate în cote-părți asupra unui imobil (apartament), achiziționat de aceștia în calitate de acționari în cadrul Societății Vivere - S.R.L. în anul 2006, în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, conform Sentinței nr. 1.502/2008 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, s-a dispus dizolvarea Societății Vivere - S.R.L. în baza art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât nicio persoană interesată nu a solicitat numirea unui lichidator, directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a solicitat judecătorului delegat radierea societății, iar, conform încheierii acestuia din 2009, s-a admis cererea formulată și s-a dispus radierea societății. Așa fiind, astfel cum reiese din certificatul constatator emis în anul 2014 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul CarașSeverin, această societate a fost radiată în anul 2009, în temeiul prevederilor art. 237 alin. (8) și (9) din Legea societăților nr. 31/1990. Ca urmare a radierii societății, primarul municipiului Reșița a emis, în anul 2012, dispoziția prin care s-a dispus scoaterea de pe rolul fiscal a societății, precum și anularea deciziilor de impunere ulterioare radierii acesteia. Reclamanții au învederat faptul că societatea a fost dizolvată împotriva voinței asociaților, sediul materiei fiind art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990, neexistând o hotărâre a asociaților de repartizare a activelor, iar transferul proprietății asupra acestora efectuându-se ope legis, conform art. 237 alin. (8) -(10) din actul normativ menționat. Aceștia se raportează și la prevederile art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 și 571 bis din 31 iulie 2014, care reglementează tocmai situația în care se găsește societatea reclamantă. Autorii excepției subliniază faptul că, deși în cererea de reexaminare au expus toate aceste argumente, registratorul-șef nu a ținut cont de ele și, din eroare, acesta a considerat că reclamanții au nevoie de un certificat constatator emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în care să fie amintit imobilul în cauză. Așa fiind, consideră că prevederile art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990 și cele ale art. 171 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 sunt în contradicție cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, criticate în prezenta cauză. ...