Decizia CCR nr. 343/2016Paragraful 24

20. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate mai încalcă şi dreptul de proprietate privată, deoarece reeşalonarea unor debite ale statului pe o perioadă de 5 ani constituie în fapt a doua eşalonare a creanţelor statului, astfel că termenul de 5 ani prevăzut de lege, adăugat la termenele anterioare calculate de la data la care creanţa a devenit exigibilă, depăşeşte durata unui termen rezonabil, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Reeşalonarea creanţei stabilite prin titlu executoriu cu executare imediată afectează un drept patrimonial şi impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului. Dreptul de creanţă împotriva statului beneficiază de protecţie constituţională, dând naştere în patrimoniul persoanelor îndreptăţite la despăgubiri la un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Creanţa asupra statului naşte obligaţia acestuia să o plătească şi să o ocrotească, restrângerile putând fi dispuse numai potrivit art. 53 din Constituţie. În Dosarul nr. 1.692D/2015, autorii excepţiei susţin că prin art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 este reglementat un nou înscris, denumit titlu de plată, prin care titlurile executorii existente la momentul de faţă (hotărârile comisiilor judeţene validate şi hotărârile judecătoreşti) sunt lipsite de forţă executorie, aspect care atrage în sarcina creditorilor noi proceduri judiciare pentru recuperarea creanţelor deja recunoscute, fapt ce contravine prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale menţionate anterior. În consecinţă, Legea nr. 164/2014 afectează în sens negativ dreptul fundamental la proprietate.