Decizia CCR nr. 304/2016Paragraful 10

7. În consecinţă, autorul consideră că dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu cele ale art. 111 alin. (3) din acelaşi act normativ, încalcă art. 53 din Constituţie, deoarece nu reglementează un moment procesual de la care măsurile pot fi luate şi nici un termen pentru care să poată fi luată o astfel de măsură gravă, legiuitorul lăsând la latitudinea organelor de poliţie rutieră să decidă în acest sens, din momentul sesizării lor. Această autoritate are posibilitatea să reţină permisul de conducere al unei persoane şi să emită o dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie chiar în absenţa unor bănuieli rezonabile, rezultate din probe, de comiterea unei infracţiuni, lăsând loc arbitrarului şi abuzului. De asemenea, aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale şi prin prisma încălcării prezumţiei de nevinovăţie, având în vedere că instituie, în cursul procesului penal, luarea unei măsuri obligatorii şi automate, nelimitată în timp, în legătură cu infracţiunea care formează obiectul cauzei. O astfel de reglementare este vădit mai drastică decât măsurile preventive, pentru care legea prevede condiţii cu privire la necesitate şi proporţionalitate, limitarea duratei lor, posibilitatea revocării, înlocuirii sau încetării de drept.