Decizia CCR nr. 857/2015Paragraful 10

7. Dispoziţiile cuprinse în art. 111 alin. (1) lit. b) şi art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, stabilind reţinerea obligatorie şi automată a permisului de conducere al unei persoane bănuite de săvârşirea uneia din infracţiunile rutiere enumerate de lege şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie, pe toată durata procesului penal, fără o limitare temporală, încalcă prezumţia de nevinovăţie a acelei persoane, întrucât aceasta va fi privată pe toată durata desfăşurării procesului penal de un drept câştigat legal, fără existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare şi fără a avea posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva reţinerii permisului de conducere şi emiterii unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie. Legiuitorul nu a prevăzut niciun termen-limită pentru care să poată fi luată această măsură, privarea de dreptul de a conduce autovehicule operând pe toată durata procesului penal, durată care, uneori, se poate prelungi dincolo de orice perioadă rezonabilă. O astfel de reglementare este vădit mai drastică decât măsurile preventive, pentru care legea prevede condiţii cu privire la necesitate şi proporţionalitate, limitarea duratei lor, posibilitatea revocării, înlocuirii sau încetării de drept.