Decizia CCR nr. 309/2016Paragraful 9

6. Totodată, susţine că prevederile criticate nu ţin cont de principiul legalităţii pedepsei şi consideră că dau naştere unor abuzuri prin stabilirea în sarcina unor persoane a unor sancţiuni, fără a ţine seama de persoana făptuitorului/contravenientului. De altfel, având în vedere natura activităţii de transport, societatea nu are posibilitatea de a verifica în timp util dacă sunt respectaţi de către conducătorii auto timpii de odihnă şi repaus, stabiliţi de legislaţia în vigoare, şi nici nu are posibilitatea de a formula acţiune în regres împotriva acestora în vederea recuperării prejudiciului, întrucât prevederile criticate îi atribuie acesteia, în exclusivitate, calitatea de contravenient.