Decizia CCR nr. 309/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că legiuitorul nu a respectat principiul personalităţii răspunderii contravenţionale şi principiul legalităţii pedepsei aplicabil în materie contravenţională. În acest sens arată că, astfel cum reiese din titlul ordonanţei, aceasta se referă la stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, iar potrivit principiului răspunderii personale, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru fapta altuia, întrucât atât răspunderea contravenţională, cât şi cea penală este personală, aşadar subiect activ al contravenţiei este doar persoana care a săvârşit contravenţia (astfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în mai multe decizii"). Or, în cauza de faţă a fost sancţionată contravenţional persoana juridică ce deţine vehiculul cu care s-a săvârşit contravenţia, şi nu conducătorul auto, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, care prevăd că utilizatorul (în speţă persoana juridică care, în baza unui contract încheiat cu un terţ, execută lucrări de transport al unor materiale cu un vehicul înmatriculat pe numele acestuia) răspunde contravenţional pentru fapta conducătorului auto, angajat sau, după caz, colaborator al acestuia, de a nu respecta timpii de odihnă şi repaus. Astfel, din interpretarea logico-sistematică a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi 9 din acelaşi act normativ, reiese faptul că subiect activ al contravenţiilor prevăzute de textele criticate poate fi doar conducătorul auto, întrucât numai acesta poate "depăşi perioada maximă de conducere neîntreruptă cu o oră şi 30 de minute sau mai mult sau, după caz, nu respectă perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult". Aşadar, în acest raport juridic, utilizatorul este un terţ, şi nu un subiect activ al contravenţiei. În acest context consideră că prin aplicarea sancţiunii contravenţionale utilizatorului, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, şi nu conducătorului auto, se diminuează în mod nejustificat patrimoniul utilizatorului, creează un prejudiciu de imagine, afectându-i în mod vădit interesele economico-financiare în raport cu potenţiali clienţi.