Decizia CCR nr. 228/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la muncă şi dreptul la grevă, precum şi condiţiile şi limitele adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă, întrucât aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile duce la imposibilitatea executării obligaţiilor ce decurg din contractul individual de muncă în cazul în care contravenientul este angajat ca şofer. Sancţiunea contravenţională complementară are, astfel, efect direct asupra raportului de muncă dintre angajat şi angajator, lăsând, practic, convenţia fără obiect şi afectându-l şi pe angajator, deşi acesta din urmă nu are nicio legătură cu săvârşirea contravenţiei. Textul de lege criticat se aplică fără nicio distincţie atât şoferilor amatori, cât şi celor care desfăşoară activitatea de a conduce un autovehicul în baza unui contract de muncă, având ca efect suspendarea exerciţiului dreptului la muncă în cazul celor din urmă. De asemenea, autorul excepţiei susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii şi prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, Guvernul poate emite o ordonanţă de urgenţă numai dacă există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public, şi dacă nu reglementează restrângeri ale dreptului fundamental la muncă, făcând trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 65/1995, nr. 83/1998, nr. 255/2005 şi nr. 258/2006. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pe de o parte, a fost adoptată pe fondul inexistenţei unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată şi, pe de altă parte, determină o ingerinţă în exerciţiul dreptului la muncă, produsă prin aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile în cazul angajaţilor şoferi.