Decizia CCR nr. 295/2016Paragraful 10

7. Din această perspectivă, luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, Guvernul observă că potrivit art. 15 alin. (1) lit. a) coroborat cu alin. (4) din Legea nr. 407/2006, proprietarul terenului afectat de fondul cinegetic pentru care s-au încheiat contracte de gestionare a faunei de interes cinegetic, primeşte din partea gestionarului fondului cinegetic o cotă de 81% din tariful de gestionare a fondului cinegetic. Prin urmare, în privinţa caracterului adecvat al măsurii, constată că aceasta este adaptată şi este capabilă, în abstract, să îndeplinească exigenţele scopului urmărit, respectiv vânătoarea se va face doar în baza unei autorizaţii de vânătoare şi doar cu plata unei sume ce ar putea fi interpretată ca echivalent pentru despăgubiri în cazul limitării dreptului de proprietate. În schimb, dacă suma primită de către proprietarul terenului afectat de un fond cinegetic, astfel cum este calculată potrivit anexei nr. 3 la Legea nr. 407/2006, nu este proporţională cu pagubele aduse terenului proprietarului prin exercitarea vânătorii, în lipsa unor alte norme de stabilire a despăgubirilor [de maniera celor prevăzute, de exemplu, prin art. 12 alin. (10) din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012], apreciază că măsura criticată nu răspunde testului de proporţionalitate impus de art. 53 din Constituţie, ceea ce se traduce prin încălcarea dreptului de proprietate al proprietarului terenului afectat de fondul cinegetic, acesta trebuind să suporte o diminuare disproporţionată a patrimoniului său (egală cu diferenţa dintre paguba suferită şi cota primită de 80% din tariful de gestionare).