Decizia CCR nr. 295/2016Paragraful 23

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.055 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 11 noiembrie 2010, a reţinut că, din analiza dispoziţiilor Legii nr. 407/2006, rezultă că fondul cinegetic este reprezentat de unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic şi suprafaţa de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar şi astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Excepţie fac suprafeţele din intravilan, precum şi zona strict protejată şi zona-tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". Fauna de interes cinegetic, ce se constituie din totalitatea exemplarelor din populaţiile speciilor de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la legea precitată, existente pe teritoriul României, reprezintă resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional şi internaţional. Aşa fiind, Curtea a reţinut că fauna de interes cinegetic reprezintă un element diferit de suprafeţele de teren pe care se poate regăsi, cele două elemente fiind interdependente şi numai împreună formând un fond cinegetic. De asemenea, Curtea a constatat că suprafaţa de teren ce intră în componenţa unui fond cinegetic rămâne în proprietatea persoanei fizice sau juridice care a deţinut-o până în momentul constituirii acestuia.