Decizia CCR nr. 286/2016Paragraful 16

14. Doamna avocat Irina-Elena Răileanu, în cauzele în care autor al excepţiei de neconstituţionalitate este Partidul 200 pentru Bucureşti, susţine că normele criticate încalcă prevederile art. 37 alin. (1) din Constituţie, ale art. 40 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi pe cele ale art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Astfel, faţă de normele invocate, orice cetăţean are dreptul, fără restricţii nerezonabile, de a alege şi de a fi ales. Invocă prevederile art. 53 din Constituţie, solicitând aplicarea unui test de proporţionalitate între ingerinţa impusă de stat şi interesul public ocrotit, după modelul celui realizat prin Decizia nr. 75/2015. Faţă de această jurisprudenţă, arată că instituirea unui anumit prag de reprezentativitate este justificată dacă nu are ca efect suprimarea dreptului, iar condiţia impusă de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, prin criteriul referitor la numărul minim de semnături de susţinere, afectează dreptul de a fi ales în însăşi substanţa sa. Acesta favorizează partidele parlamentare, care pot cumula numărul de semnături, pe când partidele mici nu o pot face. Procentul de 1% nu este în concordanţă nici cu Codul bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia de la Veneţia, situându-se la pragul maxim pe care acesta îl stabileşte. Dând exemplu legislaţia din Marea Britanie, arată că, în ceea ce priveşte reglementarea criticată, nu există acel just echilibru între interesele colective şi cele individuale. Pentru a înlătura viciul de neconstituţionalitate se impune ca legiuitorul, în marja sa limitată de apreciere, să reexamineze dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în sensul reducerii numărului de semnături de susţinere.