Decizia CCR nr. 275/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că textele criticate reiau soluţia legislativă din art. 320^1 din Codul de procedură penală din 1968 şi că acestea au mai făcut obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate, în soluţionarea cărora Curtea a statuat că, dacă anumite persoane aflate în situaţii similare, ajung în situaţii juridice diferite ca urmare a desfăşurării procedurilor legale, acest aspect nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Se mai arată că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală din compararea unor situaţii care nu sunt identice, respectiv cea a trimiterii în judecată pentru săvârşirea mai multor fapte reţinute prin acelaşi rechizitoriu şi cea a trimiterii în judecată pentru săvârşirea aceloraşi fapte reţinute prin rechizitorii diferite, dar, că, chiar şi prin prisma acestei abordări, avantajul procesual invocat ca existând în cea de-a doua situaţie este unul ipotetic, deoarece şi în cea de-a doua situaţie, a întocmirii mai multor rechizitorii, autorul poate beneficia de reducerea pedepsei doar pentru faptele pe care le recunoaşte. Se arată că, în realitate, nu ne aflăm în prezenţa unei neconstituţionalităţi a textelor criticate, ele fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice similare.