Decizia CCR nr. 452/2013Paragraful 6

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Face trimitere, referitor la instituţia recunoaşterii vinovăţiei, reglementată de dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedură penală, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 198/2013. În ceea ce priveşte comparaţia făcută de autorul excepţiei între persoanele trimise în judecată printr-un singur rechizitoriu pentru mai multe fapte, pe care, însă, nu le recunosc în totalitate, şi persoanele trimise în judecată prin rechizitorii separate pentru infracţiuni aflate în concurs, care pot, astfel, să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală pentru faptele a căror săvârşire o recunosc, reprezentantul Ministerului Public invocă Decizia nr. 44/1996, prin care Curtea Constituţională a reţinut că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.