Decizia CCR nr. 258/2016Paragraful 13

9. Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că infracţiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 este o infracţiune de prejudiciu. Prin urmare, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală ceea ce interesează pentru încadrarea juridică şi sancţionarea faptei este prejudiciul cauzat prin fapta penală la momentul epuizării acesteia. În funcţie de prejudiciul cauzat şi achitat se stabileşte sancţiunea care se poate aplica făptuitorului. Apreciază că încadrarea juridică a faptei şi sancţiunea ce urmează a fi aplicată nu pot depinde de hazard, de momentul trimiterii în judecată, de primul termen de judecată etc., existând cazuri în care de la momentul comiterii faptei până la cel al sesizării instanţei şi chiar al condamnării în primă instanţă trece o perioadă îndelungată de timp în care limita de 50.000 de euro poate să sufere modificări în funcţie de oscilaţiile valutare. Având în vedere şi principiile dreptului penal, arată că momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, infracţiunea fiind o infracţiune de prejudiciu, astfel încât se va avea în vedere cursul euro de la data comiterii faptei şi nu de la un alt moment procesual. În privinţa noţiunii de prejudiciu apreciază că aceasta nu include - în sensul care interesează latura penală - penalităţile, dobânzile sau alte sume ce rezultă din prejudiciul cauzat. Sintagma "acoperire integrală a prejudiciului cauzat" nu poate fi interpretată în sensul că noţiunea de prejudiciu, în înţelesul legii penale, cuprinde şi dobânzile, penalităţile şi întârzierile etc., spre deosebire de noţiunea de prejudiciu potrivit legii civile - care interesează şi latura civilă a procesului penal - care cuprinde toate prejudiciile cauzate prin fapta penală.