Decizia CCR nr. 252/2016Paragraful 11

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 32 din Legea nr. 7/1996 este neîntemeiată, invocând Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, întrucât instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză; acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, dispoziţiile art. 31 din lege oferă posibilitatea celui interesat de a formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară, ce se soluţionează de registratorul-şef, iar împotriva încheierii registratorului-şef se poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul. În ceea ce priveşte raportarea de către autorul excepţiei la prevederile Legii nr. 554/2004, precizează ca examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 81 din 25 mai 1999.