Decizia CCR nr. 252/2016Paragraful 12

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale. Invocă Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în interesul legii, a hotărât că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. În acest context, apreciază că dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 7/1996, republicată, dau expresie caracterului necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară reglementate de Legea nr. 7/1996 şi nu creează discriminări între persoanele care se adresează Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, din moment ce acestea se aplică tuturor destinatarilor prevăzuţi în ipoteza normei. Principiul egalităţii în faţa legii presupune egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Legiuitorul a asigurat cadrul legal ce permite aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, în cazul de faţă părţilor implicate în soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară. Nerecunoaşterea calităţii procesuale pasive a oficiului teritorial în soluţionarea cererilor menţionate nu este de natură să afecteze constituţionalitatea textelor respective. În privinţa comparaţiei realizate de autorul excepţiei între destinatarii normei criticate şi ai altor acte normative, sub aspectul posibilităţii acestora de a sesiza instanţa de judecată în temeiul Legii nr. 554/2004, precizează că nu există discriminare, în condiţiile în care cele două proceduri - cea contencioasă (reglementată prin Legea nr. 554/2004) şi cea necontencioasă (prevăzută de Legea nr. 7/1996) - se desfăşoară după reguli diferite. Or, "violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite". Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 28 iunie 2012. În plus, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.". Din perspectiva celor expuse, în realitate, critica de neconstituţionalitate este dedusă din compararea prevederilor de lege criticate cu alte acte normative care prevăd posibilitatea formulării unor cereri de chemare în judecată împotriva autorităţilor publice. Cu privire la acest aspect, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 486/2003, s-a stabilit că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În caz contrar, se ajunge la concluzia ca, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.