Decizia CCR nr. 249/2016Paragraful 23

20. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici accesului liber la justiţie, deoarece părţile pot beneficia de toate drepturile şi garanţiile procesuale care caracterizează procesul echitabil. Persoanele interesate au posibilitatea de a contesta, pe calea contenciosului administrativ, legalitatea actelor administrative. În plus, stabilirea unor proceduri speciale sau a particularităţilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate din Legea nr. 554/2004, faţă de art. 44 din Constituţie, menţionează ca penalităţile prevăzute în art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu au doar scopul reparării prejudiciului suferit prin întârziere, ci sunt concepute ca un veritabil mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii. Potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din lege, problematica amenzii se circumscrie exclusiv ipotezelor legale care vizează obligarea autorităţii publice la o anume prestaţie, adică să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris (...). Drept urmare, situaţiile evocate în art. 24 alin. (1) din lege sunt asimilabile cu ipotezele avute în vedere de procedura civilă în materia executării obligaţiilor de a face sau de a nu face, obligaţii cuprinse în titluri executorii care nu pot fi îndeplinite de altă persoană decât debitorul (art. 903-909 din Codul de procedură civilă). Aşadar, legea contenciosului administrativ nu face altceva decât să preia aceste reglementări de principiu, pe care le statuează într-o formă adecvată ipotezelor în cauză. În aceste condiţii nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.