Decizia CCR nr. 261/2016Paragraful 16

12. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 sunt constituţionale. Astfel, aminteşte că măsura suspendării contractului individual de muncă în ipoteza textului de lege criticat constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator până la încetarea cercetării disciplinare. Or, cercetarea disciplinară este o procedură obligatorie pentru angajator în cazul săvârşirii de către salariat, cu vinovăţie, a unor fapte în legătură cu munca, constând în acţiuni sau inacţiuni prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. În cazul în care, în urma cercetării disciplinare, se constată abateri disciplinare, angajatorul are dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare, inclusiv desfacerea contractului de muncă. Ca atare, nu se poate reţine critica potrivit căreia măsura suspendării pe durata cercetării prealabile se poate dispune discreţionar şi abuziv. Mai mult de atât, în situaţia în care se va constata nevinovăţia salariatului şi dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare, în temeiul art. 52 alin. (2) din Codul muncii.