Decizia CCR nr. 262/2016Paragraful 11

7. Ţinând seama de raţiunea juridică a instituirii pensiei de serviciu în sistemul judiciar, din interpretarea teleologică/istorică a normelor care s-au succedat şi din interpretarea coroborată, sistematică a normelor în vigoare în prezent, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că, sub aspectul dreptului la pensie, statutul constituţional şi legal al judecătorului de Curte Constituţională este unul identic cu cel al judecătorului din sistemul de drept comun al instanţelor judecătoreşti. Pentru a argumenta susţinerea sa, autorul criticii arată că, potrivit art. 143 din Constituţie, în vederea ocupării funcţiei de judecător constituţional, o persoană trebuie să îndeplinească anumite condiţii de numire, respectiv pregătire juridică superioară, cel puţin 18 ani vechime în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior şi înaltă competenţă profesională. În esenţă, mandatul judecătorilor constituţionali are ca trăsături faptul că este un mandat exercitat în cadrul unei autorităţi jurisdicţionale şi că pe durata exercitării mandatului judecătorul constituţional este inamovibil, se bucură de imunitate şi este incompatibil cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior (art. 61 din Legea nr. 47/1992).