Decizia CCR nr. 218/2016Paragraful 26

20. În acest sens, deşi inculpatul nu încalcă obligaţiile impuse iniţial prin măsura preventivă mai uşoară, se poate constata că, ulterior luării sale, împrejurările concrete, amploarea activităţii infracţionale ori atitudinea manifestată de inculpat justifică lipsa de proporţionalitate cu gravitatea acuzaţiei prin insuficienţa atingerii scopului urmărit de măsura preventivă mai uşoară. Prin urmare, în actul de înfăptuire a justiţiei, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în momentul în care, în urma analizării acestor împrejurări, ajunge la concluzia necesităţii înlocuirii măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, nu-şi manifestă în mod arbitrar competenţa. Dimpotrivă, o astfel de competenţă nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigenţelor constituţionale ale art. 23 alin. (1) şi (2) potrivit cărora arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege.