Decizia CCR nr. 156/2016Paragraful 17

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de judecată, autoare a excepţiei, critică soluţia legislativă care obligă instanţa ca, la momentul soluţionării, în fond, a acţiunii penale, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate. Prin Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016*), nepublicată încă, la data pronunţării prezentei decizii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.