Decizia CCR nr. 150/2016Paragraful 13

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, autorul acesteia neformulând efectiv critici de neconstituţionalitate, ci critici care ţin de oportunitatea actului normativ şi, respectiv, de interpretarea sferei de aplicare a actului. Într-adevăr, cele două articole de lege criticate vizează conflictul de interese privind aleşii locali, însă trebuie observat că, în vreme ce art. 76 face parte din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, ce reprezintă norma generală în materie, art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali este cuprins într-un act normativ special, ce reglementează statutul aleşilor locali. De asemenea, trebuie observat capitolul din care face parte art. 75 din Legea nr. 393/2004, respectiv cap. VIII - "Registrul de interese", care stabileşte obligaţia aleşilor locali de a-şi face publice interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere, art. 75 venind să definească natura interesului personal prevăzut de art. 74. Aşadar, nu există niciun paralelism legislativ, ci interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege se efectuează conform principiilor generale de drept. Celelalte aspecte de fapt şi de drept invocate vizează fondul cauzei şi nu pot fi cenzurate decât în faţa instanţei judecătoreşti.