Decizia CCR nr. 135/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dreptul judecătorului sau procurorului la obţinerea unei indemnizaţii egale cu şapte indemnizaţii brute, la data pensionării, reglementat de art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, reprezintă o "speranţă legitimă", în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, suspendarea dreptului menţionat, argumentată de legiuitor prin necesitatea păstrării unui echilibru bugetar între cheltuielile şi veniturile statului, nu se mai justifică în prezent. Invocă în acest sens aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, Hotărârea din 30 septembrie 2010, pronunţată în Cauza Hasani împotriva Croaţiei, Hotărârea din 12 octombrie 2001, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei), potrivit căreia nu poate fi acceptat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare ca motiv al neîndeplinirii obligaţiilor sale. În aceste condiţii, prin amânarea nejustificată şi fără termen a aplicării prevederilor legale care reglementează dreptul la acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 81 din Legea nr. 303/2004 s-a creat un dezechilibru nejustificat, fiind afectată însăşi esenţa dreptului.