Decizia CCR nr. 125/2016Paragraful 9

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că motivele de limitare a accesului la dosarul de investigaţie se situează în limitele constituţionale, întrucât dreptul de acces la informaţiile de natură publică sau privată nu este unul absolut, Constituţia instituind limitări în acest sens prin art. 31 care garantează dreptul la informaţie, prevăzând în alin. (3) că accesul la informaţii "nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională" şi, mai ales, prin art. 53, care reglementează posibilitatea şi condiţiile în care poate avea loc "restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi". În acest sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-360/09 Pfleiderer AG v. Bundeskartellamt, când, deşi a confirmat că cel prejudiciat poate avea acces la documentele utilizate într-o procedură de clemenţă, în cadrul unei acţiuni în despăgubire, a statuat că rămâne în sarcina instanţelor naţionale să determine condiţiile în care accesul la acestea trebuie acordat sau, dimpotrivă, refuzat. În speţă, Instrucţiunile din 2 martie 2011 privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenţei prevăd că accesul la acest dosar constituie una dintre garanţiile procedurale menite a contribui la respectarea principiului egalităţii de tratament şi a dreptului la apărare, iar acest drept este distinct de dreptul general de acces la informaţiile de interes public şi nu intră în sfera de aplicare a reglementărilor privind liberul acces la informaţiile de interes public, care urmăresc un alt scop. De asemenea, instanţa supremă arată că intimatul, Consiliul Concurenţei, a renunţat la caracterul protejat al înscrisurilor prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, aceste înscrisuri fiind comunicate recurentei în şedinţa publică din 12 decembrie 2012.