Decizia CCR nr. 106/2016Paragraful 10

7. Cât priveşte principiul dreptăţii, arată că acesta este încălcat deoarece, "potrivit art. 88 din Codul muncii, supravegherea şi controlul salariaţilor temporari pe durata misiunii revine utilizatorului, iar aceştia prestează activitatea la locul de muncă organizat de utilizator. Prin urmare, agentul de muncă temporară, în calitate de angajator, nu are cum să întocmească aceste evidenţe, întrucât [...] nu supraveghează şi nu coordonează activitatea salariaţilor temporari care lucrează la utilizator." Referitor la încălcarea art. 15 alin. (1) din Constituţie, arată că sancţiunea prevăzută de textul de lege criticat "contravine dreptului legal al agentului de muncă temporară prevăzut la art. 88 alin. (3) din Codul muncii, respectiv de a pune la dispoziţia utilizatorului salariaţi temporari, pentru a lucra sub supravegherea şi conducerea acestuia. Cu alte cuvinte, prin aplicarea sancţiunii pentru neţinerea sau ţinerea eronată a evidenţelor orelor lucrate, agentul de muncă temporară este obligat să supravegheze şi să conducă direct activitatea salariaţilor temporari pe durata misiunii şi în unitatea utilizatorului." Art. 16 din Constituţie este încălcat, deoarece se creează "o diferenţă de regim juridic evidentă între agenţii de muncă temporară şi utilizatorii salariaţilor temporari, dat fiind faptul că sunt instituite în sarcina agentului de muncă temporară obligaţii pe care acesta se află în imposibilitatea efectivă de a le respecta". Se instituie, de asemenea, o diferenţă de tratament juridic între angajatorul agent de muncă temporară şi angajatorul obişnuit. În prima situaţie agentul de muncă temporară nu coordonează şi nu supraveghează activitatea salariaţilor temporari, întrucât aceşti salariaţi nu lucrează în unitatea agentului de muncă temporară. În cea de-a doua situaţie, angajatorul obişnuit coordonează şi supraveghează activitatea salariaţilor proprii, întrucât aceştia lucrează în unităţile sale, motiv pentru care sancţionarea acestor angajatori pentru neţinerea evidenţelor este justificată. Nesocotirea principiului egalităţii "rezultă din excluderea utilizatorului de la îndatorirea de a ţine evidenţa orelor de muncă ale angajaţilor temporari." Încălcarea art. 45 din Constituţie este motivată prin aceea că "sancţionarea agentului de muncă temporară potrivit art. 260 alin. (1) lit. m) din Codul muncii îngrădeşte accesul liber al acestuia la activitatea economică reglementată de prevederile art. 88 alin. (3) din Codul muncii, respectiv posibilitatea de a pune salariaţi temporari la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra sub conducerea şi supravegherea acestuia." Textul criticat încalcă şi prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât "îngrădeşte drepturile agentului de muncă temporară prevăzute de art. 88 din Codul muncii", potrivit căruia acesta trebuie să pună la dispoziţia utilizatorului salariaţi temporari pentru a lucra sub supravegherea şi conducerea acestuia. Se susţine, totodată, că prin sancţionarea nejustificată a agentului de muncă temporară "statul român nu asigură un cadru favorabil pentru valorificarea formei de muncă temporară", fiind astfel încălcate prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Se mai arată şi că, potrivit cadrului legal actual, agentul de muncă temporară este sancţionat în două rânduri, prin aplicarea, pe de o parte, a art. 260 alin. (1) lit. m) din Codul muncii, iar, pe de altă parte, cu imposibilitatea prelungirii autorizaţiei de muncă temporară potrivit art. 3 lit. d) , coroborat cu art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.256/2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară.