Decizia CCR nr. 52/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textul criticat este neconstituţional, deoarece împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, "din perspectiva faptului că posibilitatea sesizării instanţei de contencios administrativ cu o plângere împotriva unor acte de control fiscal executorii de drept este condiţionată de soluţionarea sau nu a unei plângeri administrative obligatorii de către organul ierarhic superior celui emitent, care poate să nu soluţioneze deloc contestaţia administrativă prealabilă, împiedicând astfel, efectiv, posibilitatea atacării actului de control fiscal la o instanţă judecătorească, sau permiţând atacarea acestuia doar atunci când doreşte organul de control fiscal". Se apreciază că, prin condiţionarea atacării în instanţă a unui act de control fiscal doar după şi sub condiţia ca recursul ierarhic să fi fost soluţionat, se creează premisele unui impediment administrativ care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege acest drept persoanei interesate. Chiar dacă legea prevede obligaţia autorităţii competente de a se pronunţa asupra recursului ierarhic, aceasta nu cuprinde nicio sancţiune procedurală care să permită contribuabilului interesat să atace actul de control fiscal, în cazul nesoluţionării deloc sau într-un anumit termen a recursului ierarhic. Se subliniază că nu introducerea obligativităţii uzării de calea administrativă a contestaţiei prevăzute de textul de lege criticat este neconstituţională, ci condiţionarea sesizării instanţei judecătoreşti cu analiza legalităţii măsurilor dispuse de organul de control fiscal, exclusiv de manifestarea de voinţă a organului ierarhic superior emitent al actului de control fiscal, care, prin nesoluţionarea sau soluţionarea după foarte mult timp a respectivei contestaţii, blochează sau îngreunează accesul la justiţie.