Decizia CCR nr. 23/2016Paragraful 58

2. În ceea ce priveşte pretinsa lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei "interes public", din cuprinsul art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, reţinem că, într-adevăr, Codul penal şi Codul de procedură penală nu definesc în mod expres noţiunea anterior referită. Cu toate acestea, interpretând logic dispoziţiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, constatăm că, în cuprinsul acestora, sunt prevăzute criteriile ce trebuie avute în vedere de către procuror la stabilirea existenţei interesului public în urmărirea infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 318 din Codul de procedură penală, în aprecierea pe care o face, procurorul trebuie să analizeze următoarele aspecte: conţinutul faptei, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, împrejurările concrete de săvârşire şi urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii. De asemenea, conform alin. (2) al art. 318 din Codul de procedură penală, atunci când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita acestuia anterioară săvârşirii infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. În urma acestei analize, procurorul poate decide să continue urmărirea penală sau, dimpotrivă, să renunţe la ea. Această opţiune este, conform normei criticate, rezultatul aprecierii interesului public existent în urmărirea penală şi, într-un final, în pedepsirea săvârşirii faptelor cercetate.