Decizia CCR nr. 23/2016Paragraful 64

4. Referitor la constatarea de către Curtea Constituţională a încălcării, prin prevederile art. 318 din Codul de procedură penală, a principiului separaţiei funcţiilor judiciare şi, în consecinţă, a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, precum şi la concluzia, explicit exprimată de către instanţa de contencios constituţional în considerentele Deciziei nr. 23 din 20 ianuarie 2016, conform căreia viciile de neconstituţionalitate constatate prin această decizie ar putea fi remediate prin reglementarea controlului judecătoresc cu privire la soluţiile de renunţare la urmărirea penală dispuse de procuror, constatăm că un astfel de control al instanţelor judecătoreşti asupra soluţiilor de renunţare la urmărirea penală este deja reglementat în cuprinsul Codul de procedură penală. În acest sens reţinem că dispoziţiile art. 319 din Codul de procedură penală prevăd continuarea urmăririi penale la cererea suspectului sau a inculpatului, arătând, la alin. (1) al acestui articol, printre altele, că, în cazul renunţării procurorului la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanţa de soluţionare a cauzei, continuarea urmăririi penale. De asemenea, împotriva soluţiei de renunţare la urmărirea penală, la fel ca şi în cazul soluţiei de clasare, părţile interesate pot formula plângere, conform art. 339 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, ce va fi soluţionată de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului în cadrul căruia a fost dispusă soluţia de neurmărire. Totodată, potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă, conform art. 339 mai sus arătat, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Cu privire la acest aspect subliniem faptul că, având în vedere caracterul general al dispoziţiilor art. 339 din Codul de procedură penală, care este intitulat "Plângerea împotriva actelor procurorului şi reglementează "plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta", plângerea împotriva ordonanţei de renunţare la urmărirea penală poate avea ca obiect inclusiv obligaţiile dispuse de procuror în sarcina suspectului sau a inculpatului, conform prevederilor alin. (3) al art. 339, obligaţii a căror dispunere va fi supusă, în acest fel, controlului instanţei de judecată.