Decizia CCR nr. 22/2016Paragraful 60

40. În schimb, Curtea reţine că este întemeiată critica referitoare la faptul că legea nu este clară, precisă şi nici previzibilă în privinţa modului de calcul al indemnizaţiilor persoanelor care au deţinut de-a lungul timpului două sau mai multe din calităţile pentru care se acordă indemnizaţie. Dacă în privinţa senatorilor şi deputaţilor nu se pune o asemenea problemă, aceştia având aceeaşi clasă de salarizare (103) şi coeficient de ierarhizare (12,41), în privinţa aleşilor locali, Curtea constată că, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, clasele de salarizare variază de la 71 la 106, iar coeficientul de ierarhizare de la 5,63 la 13,45. În consecinţă, în ipoteza în care o persoană a ocupat succesiv mai multe mandate dintre cele care sunt eligibile pentru acordarea indemnizaţiei, în lipsa unor reglementări legale corespunzătoare nu se poate determina modalitatea de calcul al acesteia; mai mult, în ipoteza în care persoana îndreptăţită a deţinut mai mult de trei mandate de tipologii diferite dintre cele care sunt eligibile pentru acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă, nu se va cunoaşte care dintre acestea se vor lua în considerare la stabilirea indemnizaţiei; astfel, vor exista, în lipsa unei reglementări legale clare, precise şi previzibile, mai multe posibilităţi de calcul. Aceeaşi problemă se ridică şi în ipoteza în care una dintre tipologiile de mandate a fost incompletă (spre exemplu, 2 mandate viceprimar, 3 mandate primar şi un mandat incomplet de preşedinte/vicepreşedinte al consiliului judeţean); în acest caz, nu se va şti dacă acesta este sau nu luat în considerare în realizarea calculului. Aceste aspecte sunt chestiuni care privesc o normă de reglementare primară, neputând fi rezolvate prin apelarea la un act de reglementare secundară. În consecinţă, Curtea reţine că a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă.