Decizia CCR nr. 28/2016Paragraful 6

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, instanţa de judecată - judecătorul de drepturi şi libertăţi arată că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor procesual penale referitoare la măsurile asigurătorii, respectiv art. 249 şi 250 din Codul de procedură penală, rezultă că persoana faţă de care se instituie o măsură asigurătorie, în condiţiile art. 249 din Codul de procedură penală, are posibilitatea legală ca, în cursul urmăririi penale, să conteste legalitatea şi temeinicia respectivei măsuri, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a acesteia, precum şi modul de aducere la îndeplinire, în termen de 3 zile de la punerea în executare a măsurii, iar, în cursul procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, poate contesta numai modul de punere în executare a măsurii de indisponibilizare, în termen de 3 zile de la aducerea la îndeplinire. Însă, în ipoteza în care, pe parcursul procesului penal, după expirarea termenelor de formulare a contestaţiei prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură penală, ar interveni diverse motive care ar reclama analizarea oportunităţii modificării sau chiar a ridicării măsurii asiguratorii, art. 250 din Codul de procedură penală nu conferă un remediu procesual pentru a se adresa o astfel de cerere, fie organului judiciar care a dispus măsura, fie unei instanţe de judecată, în aceste condiţii apreciind că textul legal criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) , art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.