Decizia CCR nr. 629/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autoarea arată că dispoziţiile art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală limitează contestarea măsurii asigurătorii la un termen de 3 zile, care începe să curgă de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia. Totodată, arată că, pe parcursul întregului proces penal, dreptul de a sesiza autoritatea statului faţă de luarea unei măsuri asigurătorii se poate face o singură dată şi într-un număr limitat de zile. Aşa încât, din perspectiva autoarei excepţiei, acest termen contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 care garantează accesul liber la justiţie. De asemenea, arată că măsura asigurătorie este menţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în dosarul penal, ca durată procedura putând depăşi un "termen rezonabil" şi, totodată, luarea unei asemenea măsuri îngrădeşte dreptul de proprietate pe o perioadă de timp nelimitată şi fără a avea posibilitatea de revenire asupra acestei dispoziţii. Totodată, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, în care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ şi în care s-a reţinut că "părţile nu au un reper sigur al termenului în care pot să atace cu recurs hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ în primă instanţă, ceea ce face ca accesul lor la justiţie pe calea exercitării căii de atac prevăzute de lege să fie incert şi aleatoriu, adică limitat."