Decizia CCR nr. 20/2016Paragraful 33

27. Curtea reţine însă că legiuitorul a reglementat expres, în cuprinsul art. 254 alin. (1) din Codul de procedură penală, faptul că "sumele de bani datorate [...] sunt poprite [...], în limitele prevăzute de lege, [...]", stabilind, similar sechestrului - art. 249 alin. (8) din Codul de procedură penală, limitele urmăririi veniturilor băneşti. Aşa încât, în mod asemănător sechestrului, dispoziţiile procesual penale privind poprirea asigurătorie se vor completa cu normele procesual civile în materie referitoare la limitele urmăririi veniturilor băneşti. Aşadar, la fel cum la sechestrul asigurător legea stabileşte categorii de bunuri insesizabile care nu pot face obiectul sechestrului, şi la dispunerea popririi asigurătorii urmează a se ţine seama de limitele urmăririi veniturilor băneşti, astfel cum sunt prevăzute de art. 729 din Codul de procedură civilă, întrucât numai în limitele permise de lege acestea sunt sume urmăribile, după cum vor trebui respectate şi dispoziţiile art. 781 alin. (5) lit. a) -c) din acelaşi cod, norme ce instituie interdicţii speciale în materia popririi. Dispoziţiile art. 729 alin. (1) -(3) din Codul de procedură civilă, care reglementează limitele urmăririi veniturilor băneşti, stabilesc că salariile şi alte venituri periodice, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii, exceptând obligaţia de întreţinere sau alocaţia pentru copii. În aceste condiţii, Curtea constată că veniturile obţinute de către debitorul poprit cu caracter periodic, regulat, sunt parţial insesizabile, în considerarea scopului prezumat de legiuitor pentru care acestea urmează a fi folosite, respectiv asigurarea mijloacelor de trai ale acestuia. Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.