Decizia CCR nr. 19/2016Paragraful 27

21. În ceea ce priveşte ipoteza pusă în discuţie de către autorul excepţiei în prezenta cauză, şi anume problema competenţei în cazul în care inculpatul dobândeşte calitatea de deputat sau senator după soluţionarea cauzei în primă instanţă, Curtea constată că, potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." Per a contrario, hotărârile pronunţate în primă instanţă anterior intrării în vigoare a legii procesual penale noi - în cauză, fiind vorba despre Sentinţa penală nr. 726 din 28 august 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare prevăzute de legea veche, dispoziţiile privind situaţiile tranzitorii din Legea de aplicare a noului Cod de procedură penală nefăcând vreo distincţie referitor la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală în funcţie de calitatea persoanei inculpatului. Or, potrivit art. 28^1 pct. 2 din Codul de procedură penală din 1968, "Curtea de Apel: [...] ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale". În acelaşi mod, normele procesual penale în vigoare, respectiv art. 38 alin. (2) , stabilesc că "Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi de tribunale", competenţa, în materia căilor de atac, fiind stabilită de legiuitor în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.