Decizia CCR nr. 896/2015Paragraful 20

16. Procedând la această analiză sistematică, Curtea constată că norma criticată face parte dintr-o reglementare ce configurează un statut special, al poliţistului, cu un regim juridic, drepturi şi obligaţii specifice, adresându-se categoriei profesionale determinate chiar prin titlul legii. În contextul legii, normele speciale vizează pregătirea profesională a poliţistului şi, din această perspectivă, suportarea de către stat a sumelor pe care aceasta le presupune. Textul criticat prevede obligaţia poliţistului de a păstra raporturile de serviciu o anumită perioadă de timp (10 ani) socotită de legiuitor ca fiind corespunzătoare efortului financiar realizat. Nerespectarea acestei obligaţii determină restituirea cheltuielile efectuate de stat, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani. Pentru a realiza o circumstanţiere a motivelor de încetare a raporturilor de muncă de natură să determine consecinţa astfel reglementată, legiuitorul a utilizat noţiunea de "imputabil", criticată în cauză pentru o pretinsă lipsă de previzibilitate. Or, având în vedere contextul reglementării, destinatarii acesteia, motivul şi circumstanţele obligaţiilor instituite, precum şi faptul că textul de lege criticat face trimitere, cât priveşte incidenţa lor, la "angajamentul încheiat în acest sens", ceea ce presupune deplina cunoaştere de către cel ce îşi asumă obligaţiile prevăzută de lege a condiţiilor şi consecinţelor încălcării acestora, rezultă că norma criticată este previzibilă pentru destinatarii ei. Altfel spus, chiar dacă textul de lege criticat nu cuprinde o listă exhaustivă a motivelor socotite de legiuitor ca fiind "imputabile", se poate deduce, din ansamblul dispoziţiilor legale analizate, care este sfera acestor motive.