Decizia CCR nr. 855/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile art. 3 alin. (2) teza finală din Legea nr. 164/2014, interpretate în sensul că termenele prevăzute la art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ se aplică "şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti", reprezintă o implicare a statului, ca parte, în procesele aflate în curs, dacă influenţează rezultatul procesului sau creează un dezavantaj substanţial între părţile din proces ori înlătură o cale eficientă de soluţionare a pretenţiilor reclamantului. Aplicarea termenelor prevăzute de noua legislaţie are ca efect amânarea rezolvării cauzelor aflate pe rolul instanţelor şi obligarea persoanelor, care au fost diligente în a se adresa justiţiei, la suportarea unei sarcini suplimentare faţă de deja cunoscuta inactivitate a autorităţilor. Introducerea în cadrul unui proces în curs a unui impediment care tinde să nege dreptul de acces liber la justiţie al persoanei interesate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Faptul că, în cursul judecăţii cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, a fost adoptată Legea nr. 164/2014, care reglementează alte termene şi condiţii decât cele de la momentul formulării şi înregistrării cererii de chemare în judecată, nesocoteşte principiul neretroactivităţii legii, iar aplicarea noilor termene de plată a despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute de art. 9 lit. a) şi b) din lege conduce la respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă.