Decizia CCR nr. 822/2015Paragraful 23

19. Curtea nu poate reţine nici susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora "situaţia prevăzută de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prezintă aspecte similare cu cele statuate de Curte prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, paragraful 48, prin aceea că suspecţii/inculpaţii care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecaţi sub imperiul legii noi, trebuie să aibă, în funcţie de legea penală mai favorabilă, o situaţie juridică identică cu cei condamnaţi anterior potrivit legii vechi ori cu cei ce vor săvârşi [a.n. toate] infracţiunile potrivit legii noi, nefiind permisă o a treia formă de tratament sancţionator ce combină dispoziţii din ambele coduri". Curtea constată că, în prezenta cauză, ipoteza reglementată de legiuitor este aceea a suspecţilor/inculpaţilor care au comis o parte din infracţiunile concurente sub legea veche - pentru aceste infracţiuni pedeapsa fiind stabilită potrivit legii mai favorabile -, iar cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii sub legea nouă, pedeapsa rezultantă fiind stabilită potrivit legii noi, aşadar o categorie distinctă de suspecţi/inculpaţi cu privire la care instanţa de contencios constituţional nu a statuat prin decizia precitată.