Decizia CCR nr. 822/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, autorul susţine că, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, situaţia prevăzută de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prezintă aspecte similare, prin aceea că suspecţii/inculpaţii care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecaţi sub imperiul legii noi, trebuie să aibă, în funcţie de legea penală mai favorabilă, o situaţie juridică identică cu cei condamnaţi anterior potrivit legii vechi ori cu cei ce vor săvârşi infracţiuni potrivit legii noi, nefiind permisă o a treia formă de tratament sancţionator ce combină dispoziţii din ambele coduri. Prin urmare, pentru a satisface cerinţele constituţionale ale art. 16 alin. (1) , potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", este interzisă alternarea instituţiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă cu consecinţa creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziţie a legii. Susţine, de asemenea, autorul excepţiei că judecătorul cauzei este obligat să facă aplicarea art. 38 şi 39 din noul Cod penal, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi dispoziţiile art. 5 din Codul penal, în sensul că suspecţii/inculpaţii care au săvârşit infracţiuni sub imperiul legii vechi (Codul penal din 1969) vor beneficia de legea mai favorabilă, în timp ce suspecţilor/inculpaţilor care săvârşesc infracţiuni sub imperiul legii noi li se va aplica automat legea nouă, deşi nu este legea mai favorabilă, existând posibilitatea ca prevederile legii vechi să fie mai favorabile, în contextul în care este interzisă alternarea instituţiilor de drept penal din două sau mai multe legi. În concluzie, autorul susţine că această situaţie juridică determină o discriminare negativă şi intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 5 din Codul penal, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014.