Decizia CCR nr. 824/2015Paragraful 8

6. Distinct de acestea, pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că acesta este neîntemeiată, deoarece art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală. În esenţă, arată că din interpretarea textului rezultă că legiuitorul a dorit să instituie o infracţiune autonomă, care este corelativă, întrucât este condiţionată de existenţa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (3) , fiind, totodată, o normă de trimitere. În ceea ce priveşte conţinutul juridic al acestei infracţiuni, aceasta presupune existenţa unei situaţii premisă, respectiv existenţa unui bun care să provină dintr-o faptă prevăzute de legea penală sau să fie destinat săvârşirii acesteia, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că fapta ar constitui sau nu infracţiune sau dacă făptuitorul a fost sau nu a fost descoperit. De asemenea, arată că, în ceea ce priveşte aspectul subiectiv al infracţiunii, ceea ce contează este ca subiectul activ al infracţiunii asimilate de contrabandă să cunoască faptul că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală sau că este destinat săvârşirii acesteia, nefiind necesar pentru existenţa sa ca el să-l cunoască pe autorul faptei de contrabandă. Prin urmare, singura condiţie care se impune, pentru subzistenţa acestei infracţiuni, este să respecte condiţiile de tipicitate sub aspectul laturii obiective şi subiective ale faptelor la care se face trimitere, dar nu este necesară pentru existenţa sa şi împrumutarea elementelor care ţin de vinovăţie, de caracterul imputabil sau caracterul nejustificat în ceea ce priveşte infracţiunile de la alin. (1) şi (2) . Aşadar, legiuitorul a dorit să instituie o incriminare autonomă, care este corelativă şi reprezintă, totodată, o normă de trimitere, întrucât elementele de continuitate sunt reprezentate de obiectul material şi de limitele de pedeapsă, însă în privinţa existenţei sale nu sunt necesare pragurile valorice de la alineatele precedente. De altfel, întotdeauna, bunurile rezultate din săvârşirea unei contravenţii se confiscă; măsura confiscării nu operează în cazul în care se care presupune o nerespectare a unor aspecte procedurale legate de acte de provenienţă; într-o astfel de ipoteză importul sau introducerea în ţară se face în mod legal. Pe cale de consecinţă, în situaţia în care există documente de provenienţă a acestor bunuri, acestea sunt supuse taxelor şi accizelor, neputându-se pune problema că în cazul infracţiunilor reglementate la alin. (3) al art. 270 din Codul vamal al României ar fi vorba de bunuri care să poată proveni dintr-o contravenţie, astfel că nici din această perspectivă criticile nu sunt întemeiate. În fine, un ultim aspect care conduce la concluzia că legiuitorul a dorit să instituie o normă de sine stătătoare rezultă şi din examinarea activităţilor care reprezintă elementul material al infracţiunii, fiecare dintre ele pot fi calificate fie ca acte de tăinuire, fie ca acte de complicitate. Prin urmare, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.