Decizia CCR nr. 824/2015Paragraful 28

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi verificând, mai întâi, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că excepţia întruneşte condiţiile de admisibilitate, chiar dacă a fost ridicată cu ocazia soluţionării propunerii de prelungire a măsurii preventive a arestului la domiciliu, respectiv a arestării preventive. Astfel, prevederile criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece propunerea, respectiv luarea măsurilor antereferite, se poate realiza doar în condiţiile în care "există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni" [art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală]. În consecinţă, în măsura în care se tinde prin critica de neconstituţionalitate formulată la constatarea neconstituţionalităţii unei variante de incriminare din art. 270 al Codului vamal, propunerea sau luarea măsurilor preventive nu poate fi dispusă cu privire la fapte ce nu au caracter penal. Urmărindu-se, aşadar, înlăturarea situaţiei-premisă pentru propunerea/luarea măsurii preventive, Curtea reţine că textul de drept substanţial criticat are legătură cu soluţionarea cauzei.