Decizia CCR nr. 828/2015Paragraful 11

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul de drepturi şi libertăţi arată că în art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, care reglementează o variantă a infracţiunii de contrabandă, se prevede o limită valorică sub care fapta nu mai constituie infracţiune, dacă nu este repetată de două ori în decursul unui an, caz în care devin incidente dispoziţiile art. 270 alin. (2) lit. b) din Codul vamal. În aceste condiţii, apreciază că lipsa unei limite similare la alin. (3) al normei criticate este nejustificată, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o infracţiune asimilată contrabandei, având un conţinut constitutiv reglementat într-un mod mult mai sever decât pentru contrabanda propriu-zisă, din moment ce include în sfera ilicitului penal chiar şi cele mai mărunte fapte. În plus, trebuie avut în vedere că art. 270 alin. (3) din Codul vamal nu prevede printre elementele constitutive ale infracţiunii, în modalitatea "deţinerii", vreun scop anume al acestei deţineri de ţigarete ce provin din contrabandă (cum ar fi scopul revânzării), ci doar împrejurarea cunoaşterii provenienţei bunurilor. Cu alte cuvinte, comite infracţiunea în discuţie şi persoana care cumpără, în cunoştinţă de cauză, chiar şi un singur pachet de ţigări de contrabandă, pentru consumul propriu, întrucât apoi va deţine respectivul bun. Arată că exemplul nu este pur teoretic sau speculativ, din moment ce inculpatul din prezenta speţă a fost iniţial trimis în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi cu o propunere de arestare preventivă împreună cu alţi inculpaţi, printre care un inculpat urmărit penal doar pentru deţinerea a unsprezece pachete de ţigări de contrabandă, descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare.